Greșeli la încălzirea în pardoseală pe care merită să le evitați

Cele mai frecvente greșeli la încălzirea în pardoseală pot fi împărțite în patru grupe: greșeli de proiectare (izolație termică lipsă, calcul de necesar de căldură omis, sistem fără zone), greșeli de execuție (țeavă sau element de încălzire deteriorat, grosime greșită a șapei, lipsa dilatației, prima încălzire prea rapidă), alegerea greșită a finisajului, precum și greșeli de exploatare, de exemplu acoperirea pardoselii încălzite. Aproape toate pot fi prevenite prin proiectare atentă și execuție profesională.

Încălzirea în pardoseală oferă căldură uniformă, invizibilă, și nu ocupă loc pe pereți. Este însă un sistem complex: greșelile strică eficiența, cresc costul de exploatare și pot provoca și daune serioase. Ghidul de mai jos trece în revistă, pe grupe, greșelile tipice și descrie la fiecare cum pot fi evitate. Acolo unde sistemul cu apă și cel electric diferă, indicăm separat.

1. Greșeli de proiectare și pregătire

Greșelile făcute la proiectare pot fi corectate mai târziu doar costisitor sau deloc, de aceea aici merită acordată cea mai multă atenție.

Izolație termică lipsă sau insuficientă în planșeu

Una dintre cele mai grave greșeli. Dacă sub șapă sau sub elementul de încălzire nu există izolație termică corespunzătoare, o parte a căldurii se pierde în planșeu, în încăperea de dedesubt sau în sol, în loc să ajungă în spațiul care trebuie încălzit. Aceasta este o pierdere semnificativă de energie, care apare direct în consum.

Soluție: încă de la proiectare trebuie asigurată o izolație termică rezistentă la pași, de grosime corespunzătoare; la parter și izolația împotriva umezelii. La încălzirea în pardoseală cu folie de încălzire, peste izolația termică vine folia reflectorizantă, iar peste ea folia de încălzire. Despre straturi am scris detaliat în articolul nostru despre izolarea încălzirii în pardoseală.

Distanță prea mare între țevi sau amplasare neuniformă (sistem cu apă)

Distanța dintre țevile de încălzire este critică pentru distribuția căldurii. La o distanță prea mare (de exemplu 25-30 cm) pe pardoseală se pot forma „benzi reci și calde", ceea ce strică confortul. Distanța caracteristică este de 10-20 cm, în funcție de necesarul de căldură.

Soluție: proiectare profesională și execuție precisă, adaptate necesarului de căldură al fiecărei încăperi.

Calcul de necesar de căldură omis

Dimensionarea sistemului de încălzire trebuie precedată de un calcul de necesar de căldură. Fără acesta, sistemul va fi subdimensionat sau supradimensionat: cel subdimensionat nu poate încălzi încăperea, cel supradimensionat este inutil de scump și mai greu de reglat.

Soluție: calculul să fie făcut de un specialist, luând în considerare izolația termică, tâmplăria și orientarea clădirii.

Zonare lipsă sau greșită

Încăperile sau suprafețele mai mari trebuie să poată fi reglate independent. Fără zone, întreaga casă încălzește la o singură temperatură, ceea ce nu este nici economic, nici confortabil.

Soluție: în fiecare încăpere, iar într-un spațiu deschis mai mare pe zone, să fie montat câte un termostat separat. La sistemul cu apă sunt necesare pentru aceasta circuite de încălzire separate pe distribuitorul-colector; la sistemul electric, fiecare încăpere poate fi de la început un circuit de încălzire independent.

Elemente de încălzire amplasate imprecis (sistem electric)

Fie că este vorba de covor de încălzire, cablu de încălzire, folie de încălzire sau film de încălzire, elementele de încălzire trebuie amplasate exact, conform prescripției producătorului. Firele de încălzire aduse prea aproape sau care se încrucișează se pot supraîncălzi, cele prea depărtate provoacă benzi reci.

Soluție: plan de amplasare, marcaj la fața locului și respectarea strictă a instrucțiunilor producătorului la așternere.

2. Greșeli de execuție

O încălzire în pardoseală prost executată provoacă probleme mult timp, pentru că defectul se află sub finisaj.

Deteriorarea țevilor sau a elementelor de încălzire la montaj

Dacă țeava, cablul de încălzire sau covorul de încălzire se deteriorează în timpul acoperirii, aceasta este printre cele mai serioase greșeli. La elementul electric poate provoca o defecțiune, la sistemul cu apă o scurgere, care poate fi reparată doar prin spargerea finisajului.

Soluție: lucru atent și fixare corespunzătoare. La sistemul cu apă, probă de presiune înainte și după turnarea șapei; la sistemul electric, măsurarea rezistenței în timpul montajului. Traseul merită documentat cu fotografii sau plan, ca să nu fie deteriorat ulterior la găurire.

Grosime sau calitate necorespunzătoare a șapei

Deasupra țevilor încălzirii în pardoseală cu apă este necesară o șapă de cel puțin 4,5-6,5 cm grosime, pentru distribuția căldurii și capacitatea portantă. O șapă mai subțire se poate crăpa, una mai groasă înseamnă încălzire mai lentă și o masă de acumulare a căldurii mai mare, ceea ce îngreunează reglarea.

Soluție: șapă de grosime și rezistență corespunzătoare, la nevoie cu aditiv.

Lipsa dilatației

La suprafețe continue mai mari (peste aprox. 30 m²), la uși și la limita dintre circuite de încălzire diferite, este nevoie de rost de dilatație. Fără acesta, șapa se poate crăpa din cauza dilatării termice. De-a lungul pereților, o bandă izolantă de margine preia mișcarea.

Soluție: rosturi de dilatație adaptate suprafeței și structurii clădirii.

Încălzire prea rapidă la prima punere în funcțiune

Șapa și finisajul au nevoie de timp pentru a se adapta. Încălzirea bruscă la prima punere în funcțiune poate duce la crăparea șapei, la deformarea sau crăparea finisajului.

Soluție: urmarea prescripției producătorului privind încălzirea; la sistemul cu apă aceasta înseamnă de regulă creșterea temperaturii apei în trepte de 2-3°C pe zi. La încălzirea electrică înglobată în șapă, încălzirea trebuie făcută la fel, treptat.

3. Greșeli în alegerea materialelor

Finisajul și materialele auxiliare influențează funcționarea încălzirii în pardoseală cel puțin la fel de mult ca elementul de încălzire însuși.

Finisaj nepotrivit pentru încălzirea în pardoseală

Una dintre cele mai frecvente și mai ușor de evitat greșeli. Unele finisaje – de exemplu mochetă groasă sau parchet masiv gros – au rezistență termică prea mare, așa că căldura trece greu prin ele. Rezultatul este o temperatură a camerei mai scăzută și un cost de exploatare mai ridicat.

Soluție: finisaj bun conducător de căldură: gresie, ceramică, piatră, vinil subțire, LVT, respectiv parchet laminat sau parchet stratificat recomandat pentru încălzirea în pardoseală. Verificați întotdeauna recomandarea producătorului finisajului și rezistența termică maximă admisă, care este în general 0,10-0,15 m²K/W. Despre acestea am scris detaliat în articolele noastre despre alegerea finisajului și despre parchet.

Strat suport sau adeziv necorespunzător

Sub parchetul laminat sau parchetul stratificat este nevoie, pentru încălzirea în pardoseală, de un strat suport cu rezistență termică mică. La gresie și piatră sunt necesare adeziv și chit de rosturi flexibile, care preiau mișcarea provocată de dilatarea termică.

Soluție: exclusiv materiale auxiliare recomandate pentru încălzirea în pardoseală.

Finisaj prea gros

Chiar și la un material bun conducător de căldură, rezistența termică crește cu grosimea: încălzirea devine mai lentă, iar sistemul urmărește mai greu schimbările de temperatură.

Soluție: pentru încălzirea în pardoseală este mai avantajos un finisaj mai subțire.

4. Greșeli de exploatare și întreținere

Chiar și cel mai bine construit sistem funcționează prost dacă nu este folosit sau întreținut corespunzător.

Oscilații frecvente, mari, de temperatură

Încălzirea în pardoseală de masă mare, înglobată în șapă, reacționează lent. Creșterea și scăderea prea frecventă sau prea mare a temperaturii nu este eficientă și crește consumul.

Soluție: temperatură relativ stabilă sau termostat programabil, care încălzește după un program setat dinainte.

Acoperirea pardoselii încălzite

Covorul gros, canapeaua care ajunge până la podea, mobila joasă cu baza închisă sau puful pentru stat funcționează ca izolator termic. Scad eficiența încălzirii și pot provoca supraîncălzire locală, care poate deteriora șapa, finisajul, țevile sau elementul de încălzire.

Soluție: mobila mare, cu baza închisă, să nu fie pusă pe suprafața încălzită; este mai bună mobila pe picioare, iar nici covorul gros să nu acopere partea încălzită. Locul mobilierului încorporat merită lăsat deoparte din suprafața încălzită încă de la proiectare.

Reglare prost setată

Un termostat prost setat sau un distribuitor-colector nereglat strică semnificativ eficiența și confortul. La sistemul cu apă, o temperatură prea mare a apei supraîncălzește suprafața pardoselii, ceea ce este neplăcut și poate deteriora și finisajul.

Soluție: termostat programabil, pe fiecare încăpere; la sistemul cu apă, reglajul hidraulic la punerea în funcțiune să-l facă un specialist.

Întreținere și dezaerisire omise (sistem cu apă)

În sistemul cu apă se pot forma în timp depuneri (nămol, piatră), care îngustează țevile, strică transferul de căldură și cresc consumul pompei. Aerul rămas în sistem împiedică circulația apei: provoacă încălzire zgomotoasă, neuniformă.

Soluție: spălare periodică cu un specialist și dezaerisire înainte de sezon la distribuitorul-colector și la centrală. La încălzirea electrică în pardoseală nu există o asemenea întreținere.

5. Mituri despre încălzirea în pardoseală

„Încălzirea în pardoseală este lentă și scumpă"

Încălzirea în pardoseală cu apă, înglobată în șapă, se încălzește într-adevăr lent din cauza masei mari de acumulare a căldurii, dar se și răcește lent și dă o senzație termică uniformă; cu termostat programabil poate fi bine reglată. La un sistem bine dimensionat și executat, temperatura joasă a apei pe tur favorizează funcționarea eficientă. Variantele cu strat subțire ale încălzirii electrice, precum folia de încălzire, reacționează mai repede și, reglate pe zone, pot fi exploatate economic.

„Încălzirea în pardoseală ridică praful și este nesănătoasă"

Încălzirea în pardoseală cedează căldura în mare parte prin radiație și nu creează curenți puternici de aer, de aceea ridică mai puțin praful decât încălzirea cu calorifere, prin convecție. Imaginea „picioarelor umflate" provine din sistemele vechi, exploatate la temperatură prea ridicată; astăzi temperatura suprafeței în spațiile de locuit merită limitată la cel mult 29°C. În chestiunea încălzirii cu infraroșu și a electrosmogului, rezultatul măsurătorii noastre proprii l-am publicat pe pagina despre electrosmog.

„Orice încălzire în pardoseală este bună pentru casă"

Încălzirea în pardoseală are multe tipuri – cu apă, covor de încălzire electric, cablu de încălzire, folie de încălzire – și fiecare are avantajele, limitele, particularitățile de montaj și de exploatare. Ceea ce este ideal într-o locuință nu este neapărat și în alta. Varianta cu apă și cea electrică le-am comparat pe criterii, iar pentru alegerea între tipurile electrice tratăm întrebarea folie, covor sau cablu.

Soluție: alegeți sistemul pe baza particularităților clădirii, a izolației termice, a sursei de energie disponibile și a bugetului, împreună cu un specialist.

Rezumat

Încălzirea în pardoseală este pe termen lung o încălzire confortabilă și economic de exploatat, dacă evităm greșelile de mai sus. Proiectarea atentă, execuția profesională, materialele potrivite pentru încălzirea în pardoseală și utilizarea conștientă dau împreună un sistem care funcționează bine. Proiectarea, instalarea și punerea în funcțiune merită încredințate unui specialist – astfel încălzirea în pardoseală aduce în locuință nu probleme, ci căldură uniformă.